„Ce înseamnă o familie? Ce face ca o familie să se păstreze unită?”
În liniștea bisericii, printre glasuri curate de copii și priviri curioase, întrebarea părintelui Florin Iftimie a plutit pentru câteva clipe în aer. Iar apoi, simplu și din inimă, a venit și răspunsul lor, atât de sincer încât a devenit poate cea mai frumoasă concluzie a întregului proiect: „IUBIREA.”
Atât de frumos. Atât de adevărat.
Poate că din acest cuvânt simplu s-a construit povestea proiectului școlii „Biserica, familia, școala – pilonii transmiterii credinței ortodoxe și a tradițiilor românești”, desfășurat în cadrul Concursului Național Catehetic, ediția a XVIII-a, organizat de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, în anul școlar 2025–2026.
Și poate tocmai pentru că proiectul a vorbit despre bunătate și despre legătura dintre oameni, munca elevilor noștri a fost răsplătită cu Premiul I la etapa pe Arhiepiscopia Tomisului a concursului. Zilele acestea, eleva Neagu Luiza Ștefania, din clasa a VII-a B, împreună cu doamna profesor dr. Mariana Momciu, au reprezentat cu mândrie Școala Gimnazială Nr. 18 „Jean Bart” Constanța la etapa națională, desfășurată la București, la Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române. Și au adus premiul acasă, în familia Jean Bart.
Un premiu care vorbește despre sufletul unui proiect construit împreună. Despre copii care cresc frumos atunci când familia, școala și biserica își dau mâna pentru a păstra valori și pentru a forma caractere. Dar adevăratul câștig stă în ceea ce au dus copiii mai departe în suflet. Și poate că nimeni nu ar fi putut spune mai frumos decât ei tot ceea ce acest proiect și-a propus să transmită: „Trebuie să ne cinstim familia.”; „Ca să avem o familie unită trebuie să avem încredere unul în celălalt.”
„Când eram mică, bunica mea țesea la război, iar eu m-am simțit atrasă de activitatea dumneaei. Așa că am primit de ziua mea un război în miniatură, cu care m-a învățat să țes.” Ce moștenire mai frumoasă poate exista decât aceea în care o bunică transmite mai departe, prin mâinile sale, o parte din lume copilului de lângă ea? Și ce metaforă mai frumoasă pentru educație decât aceasta? Copiii cresc exact așa cum se țese o ie: cu răbdare, cu fire bune, cu modele transmise din mână în mână.
În Biserica „Sfântul Ilie Tezviteanul”, părintele Florin Iftimie le-a vorbit copiilor despre credință, despre oameni, despre bunătate, încredere și iubire. „Ca să ajungem să vorbim despre Maica Domnului, mai întâi trebuie să ne înțelegem pe noi”, le-a spus la prima cateheză. Cu răbdare, har și căldură, întâlnirile cu părintele au fost ca un dialog sincer despre valorile care țin oamenii aproape unii de alții.
Iar școala a devenit locul unde toate aceste lecții au prins viață. Aici, copiii au încondeiat ouă, au dus mai departe colindele, au învățat tehnici tradiționale de lucru pe in. Dar, mai presus de toate, au învățat să privească spre propriile familii cu mai multă recunoștință.
Când un copil înțelege că o familie se ține prin iubire, prin încredere, prin grijă și prin timpul petrecut împreună, înseamnă că educația și-a atins adevăratul rost.
Iar atunci când Biserica, familia și școala cresc împreună un copil… cresc, de fapt, un OM.
CONSILIER IMAGINE,
Prof. Alexandra Andreea ILIE
