Documente aflate în fondul Primăriei Constanţa certifică faptul că până în anul 1926 Viile Noi a fost „un sat fără venituri, fără local propriu de şcoală, fără biserică”. Pentru a 
crea fondurile necesare construirii unei şcoli, localnicii adresează la 15 ianuarie 1926 o cerere către primarul oraşului Constanţa pentru aprobarea exploatării “unei cariere de nisip si pietriş“ din proprietatea serviciului minier. Din veniturile obţinute urmau a fi construite şcoala şi biserica.
Pentru construcţia localului şcolii, în anul 1926 s-a constituit un comitet şcolar format din Culea Enciu, Reinold Siefrid, Miron Tănăsescu şi locotenent colonelul Beldiman Rottemburg. Deoarece nu s-a reuşit procurarea fondurilor pentru construcţie, cu sprijinul Comitetului Şcolar a fost închiriat de la familia Enciu si Zenovia Culea un local fără mobilier în care la 1 noiembrie 1927 îşi deschidea cursurile, cu bănci, table şi sobe de împrumut „Şcoala mixta nr. 10” din suburbia Viile Noi. Până în anul 1930 localul şcolii a fost închiriat, apoi acesta a fost cumpărat de comună împreuna cu patru loturi de teren din jur pentru suma de 350.000 lei.
Pe baza aprobării obţinute de la primărie în anul 1930, la 11 septembrie 1932 au început lucrările de construcţie a localului unei şcoli în Viile Noi, pe strada Gheorghe Marinescu nr. 6. Şcoala a fost inaugurată la 6 noiembrie 1932, o construcţie din cărămidă, cu fundaţie de beton acoperită cu ţiglă având două săli de clasă încălzite de două sobe de teracotă şi o cancelarie, pe o suprafaţă de 173 m.p. Terenul rezervat şcolii era de 2475 m.p.
În anul 1937, şcoala din Viile Noi devine „Şcoala Primara Mixtă nr. 17″. Până în anul 1952, şcoala funcţionează cu două săli de clasă; timp de doi ani, până în 1954, va funcţiona cu trei săli de clasă, cea de-a treia fiind închiriată într-o locuinţă particulară pe Şoseaua din Vii.
Începând cu anul 1954, prin muncă neobosită a directorului şcolii, Pintilie Cristea, şi a comitetului de părinţi pe şcoală, condus de Ranga Eugen, clădirea şcolii a fost extinsă cu încă două săli de clasă. În anul 1963 se construieşte încă o sală de clasă. În urma unor modificări interioare, în 1967 se amenajează o altă sală de clasă, care mai târziu va deveni sala de educaţie fizică.
În 1971 se inaugurează, în vecinătatea celui existent un local nou, care domina cartierul, situat pe strada Ion Ursu nr. 51 A.
Şcoala a început să funcţioneze în 1932 cu 45 de elevi şi un învăţător; până în anul 1947 numărul posturilor de învăţători ajunge la patru, an din care apar şi primele catedre ale profesorilor, când se înregistrează prima clasă a V-a ca urmare a înfiinţării gimnaziului unic. Din octombrie 1954 până în mai 1962, şcoala funcţionează cu denumirea „Şcoala Elementară Mixtă de 7 ani nr. 18”; din 1965 devine „Şcoala Generală de 8 ani nr. 18”.
Din luna iunie 1996, Şcolii cu Clasele I -VIII nr. 18 i s-a atribuit numele de Scoala cu Clasele
I – VIII „Jean Bart “.
Numele comandorului şi scriitorului Jean Bart, în a cărui creaţie se regăsesc pământurile dintre Dunăre şi Mare cu oamenii lor ale căror neîmpliniri şi aspiraţii le-a evocat, poate sta cu cinste pe bordul unei nave sau pe frontispiciul şcolii noastre, fărâmă din spiritualitatea constanţeană prin elevii ei, actuali şi viitori oameni ai mării.
Începând din luna iunie a anului 1996, şcoala noastră poartă cu mândrie numele scriitorului Jean Bart. Legaţi prin naştere şi destin de ţărmul mării, elevii şi cadrele didactice au găsit în numele lui Jean Bart expresia legăturii cu marea, a aspiraţiilor lor.
În semn de preţuire pentru omul şi scriitorul Jean Bart, născut la 28 noiembrie 1874, stins din viaţă la 12 mai 1933, zilele de 10,11,12 mai sunt declarate Zilele Şcolii „Jean Bart”.
La ceas aniversar, sub semnul mării şi al marinarilor, elevi, învăţători şi profesori aşteaptă în fiecare an cu bucurie să regăsească alături de patronii spirituali ai şcolii – echipajul fregatei „Mărăşeşti” – emoţia, vibraţia, farmecul zilelor de sărbătoare. Festivităţile se constituie în momente solemne, încărcate de bucurii şi gânduri de viitor. În anul ce s-a scurs au rodit nădejdi, s-au împlinit destine, s-au adunat amintiri de neuitat în albumul vieţii fiecăruia. Vine un nou an, prind contur noi destine şi culegem noi amintiri, aspiraţii, gânduri, interpretări ale unora dintre noi prin sesiunea de referate ale elevilor, expoziţii de pictură, cântece, jocuri, întreceri sportive, întâlniri cu „bătrâni lupi de mare”, ofiţeri de marină, foşti elevi ai şcolii care au îmbrăţişat profesiunea de marinar, vizite la bordul fregatei „Mărăşeşti”.
La aniversarea a 70 de ani de existenţă, pentru prima oară în istoria acestui lăcaş de cultură, a fost înălţat, în acordurile imnului propriu, drapelul Şcolii „Jean Bart” Constanţa. Emblema şcolii prezentă pe drapel are o semnificaţie deosebită – o navă şcoală cu pânzele umflate de vântul speranţei, ce pluteşte, sub un arc tricolor pe o mare de cunoştinţe. Dictonul latin „Non scholae sed vitae discimus” (Seneca) ilustrează viziunea noastră privind şcoala (ce şi cum vrem să fim) – cea mai importantă dintre instanţele ce dezvoltă competenţe individuale şi anticipează nevoile societăţii viitorului.
