O Zi a Educației… cu susul în jos!

Pentru că educația merită sărbătorită… și altfel, Școala Gimnazială Nr. 18 „Jean Bart” Constanța a dat startul Zilei Mondiale a Educației (5 octombrie) încă de vineri, cu o provocare upside down. Pentru o oră, ordinea firească a clasei s-a răsturnat: elevii au urcat la catedră, profesorii au luat loc în bănci, iar rolurile s-au schimbat. De data aceasta, lecția avea să fie predată de cei care, în mod obișnuit, o primesc.

În sălile de clasă în care provocarea a prins viață, povestea a fost diferită. De la cei mai mici școlari, până la JeanBartienii de gimnaziu, fiecare clasă care a intrat în joc și-a desemnat „profesorul pentru o zi”. Și ce profesori au fost! Unii serioși, alții amuzanți, unii exigenți, ații răbdători. Misiunea lor nu a fost deloc ușoară, iar ceea ce a urmat ne-a reamintit cât de multe lucruri frumoase pot apărea atunci când le oferim copiilor încredere și libertatea de a încerca.

Exploratorii de la clasa a II-a C, coordonați de prof. înv. primar Laura-Elena Micu, au descoperit cât de important este să explici clar și să ai răbdare. Unii dintre copii au avut rolul de a-i ghida pe colegi cum să deseneze o casă, un robot sau o floare, fără ca aceștia să vadă modelul. Apoi, prin „Poți aduce un zâmbet?” și „Interviul zâmbitor”, au ieșit la iveală povești despre momentele care aduc zâmbetul pe chip la școală, dar și despre cât de frumoasă poate deveni învățarea atunci când este însoțită de empatie și gesturi mici de sprijin.

La clasa a III-a A, prof. înv. primar Florentina Marin i-a provocat pe copii să pornească de la un singur cuvânt:  „Educație”. Pe tablă s-a format un ciorchine de idei și valori, precum: respect, familie, comportament, cărți, școală, profesor. Apoi, elevii au citit, au pus întrebări, au evaluat răspunsuri și au acordat calificative. Au exersat, fără să-și dea seama, gândirea critică, responsabilitatea și arta de a pune întrebări bune.

La clasa a IV-a B, alături de prof. înv. primar Elena-Janina Vlaicu, copiii au intrat în rolul profesorului cu multă creativitate și, bineînțeles, cu doza necesară de umor. Au imitat, au explicat și au privit școala dintr-un alt unghi. În desenele lor, școala a devenit locul în care învață, se descoperă, își fac prieteni și adună amintiri.

La gimnaziu, „școala pe dos” a continuat în ritmuri diferite, în funcție de disciplina și imaginația fiecărui „profesor pentru o zi”. Alături de prof. Corina Chesnoi și prof. Mirela Crânguș, matematica a coborât din formule și exerciții direct în mâinile elevilor, iar la ora de desen, coordonată de prof. Andreea Nicoleta Tudorancea, clasa a devenit un spațiu al exprimării și al imaginației.

Iar, undeva, într-o sală de clasă, franceza s-a auzit altfel. În clasa a VIII-a B, prof. Alexandra-Andreea Ilie a lăsat catedra în mâinile Luizei, iar ora s-a transformat într-o adevărată aventură ludică. Noua „prof de français” a venit cu lecția pregătită, dar și cu dorința de a-i face pe colegi să învețe jucându-se. „Ce spun francezii?”, „jeu de mime”, „Le téléphone cassé” (telefonul fără fir) și multe hohote de râs i-au ținut pe toți în joc până la ultimul minut. Iar apoi, la final, să-i întinzi mâna și să-i spui, fără prea multe cuvinte, „Ai fost minunată!” poate deveni unul dintre acele momente pentru care merită să fii profesor.

Și poate că aici s-a ascuns una dintre cele mai frumoase lecții ale zilei. Să-ți vezi elevul în fața clasei, explicând, întrebând, coordonând și având grijă ca ceilalți să înțeleagă înseamnă să vezi, pentru o clipă, că ceea ce ai sădit a prins rădăcini.  

Și pentru că educația înseamnă și voce, Jean Bart a votat! În aceeași zi, elevii și-au ales reprezentanții în Consiliul Școlar al Elevilor, coordonat de prof. Irina Roșu:

Președinte: Cocu Nicolas – 81 de voturi

Vicepreședinte: Cocoloș David – 127 de voturi

Avocat al Elevilor: Ristache Beatrice – 68 de voturi  

Au fost 195 de voci care au spus „Părerea mea contează!”. Pentru că la Jean Bart, vocea elevilor își găsește locul la catedră, în bancă, în Consiliul Elevilor și, mai ales, în povestea pe care o scriem zi de zi.

Vineri, școala lui Jean Bart a fost cu susul în jos. Iar dacă educația înseamnă, înainte de toate, să crești oameni, atunci vineri am descoperit încă o dată cât de frumos putem crește unii prin ceilalți.

Pentru că la școală nu învățăm doar de la profesori. Uneori, cei mai frumoși profesori sunt chiar copiii.