Sunt proiecte care se nasc din hârtii, din planificări și calendare rigide. Și sunt proiecte care se nasc din suflet. Dintr-o dorință sinceră de a uni oameni și de a pune educația într-o corabie cu pânze de prietenie.
„Jean Bart, au bord de la mer” este un astfel de proiect. Ediția I, inițiată de Școala Gimnazială Nr. 18 „Jean Bart” Constanța, în anul școlar 2024-2025, a fost mai mult decât un simplu schimb de experiență între școli. A fost un schimb de inimi. A fost momentul acela rar în care două școli ce poartă același nume au simțit, împreună, că în educație nu distanțele contează, ci punțile dintre oameni.
Timp de 5 zile, școala noastră și-a deschis larg porțile și brațele pentru oaspeții de seamă veniți din nordul țării, pentru a desfășura etapa finală din cadrul proiectului: „Jeux au bord de la mer”. Ne-au „urcat la bord” partenerii noștri dragi de la Școala Gimnazială „Jean Bart” Suceava – un grup de șase elevi minunați, însoțiți de doamna profesor Sabina Măzăruși. Au venit cu ochi mari și curioși. Au plecat ca niște prieteni adevărați, cu valuri în suflet și nisip în buzunarele inimii. Și au rămas ai noștri. Pentru că marea are acest frumos dar de a uni.
Între 26 – 30 iunie, în școala de la malul mării s-a scris un nou capitol din povestea JeanBartienilor. Zilele au curs firesc, ca o mare de poveste. Activități nonformale, jocuri în Școala de Vară, jocuri de plajă, vizite care au împletit educația cu aventura.
Am simțit, încă din prima zi, că această corabie poartă ceva special. Doamna director, prof. Busuioc Loredana – Maria, împreună cu prof. Ilie Alexandra – Andreea, coordonatorii proiectului, au fost la cârmă. Dar copiii… ei au fost vântul care a împins pânzele. Pe plajă, au jucat jocuri împreună cu ai noștri, s-au alergat prin nisip și și-au „pictat” chipurile cu raze de soare. Din autobuzul turistic sau roata panoramică, au privit orașul cu încântare. La Delfinariu, au râs împreună cu delfinii. La Aqua Magic… acolo au fost doar copii. Așa cum ar trebui să fie întotdeauna în vacanțe: liberi și plini de viață.
Când porți numele lui Jean Bart în piept, e inevitabil să nu simți o chemare profundă către mare. Și poate că nicăieri această chemare nu s-a simțit mai puternic decât atunci când am urcat pe Fregata Mărășești. Acolo am fost „urmașii” lui Jean Bart, întorși „acasă”. Pentru că ne-au primit prieteni de suflet: comandor Petrov Marius, cu sprijinul Contraamiralului de Flotilă Cojocaru Cornel, oameni care ne-au arătat ce înseamnă onoarea, demnitatea și ospitalitatea marinărească, oameni care ne-au demonstrat că, dincolo de uniforme și grade, educația și tradiția marinărească pot naviga împreună. Copiii au fost întâmpinați cu căldură părintească și zâmbete calde. Au ascultat povestea Fregatei, au pășit pe puntea sa cu sfială și mândrie, și au plecat de acolo cu inimile pline.
Pe Bricul „Mircea”, am înțeles că marea educă nu doar prin valuri, ci prin oameni. Și când comandantul navei ne-a fost ghid, am știut că trăim un moment care nu se repetă. Mulțumim, Căpitan comandor Moraru Silviu, pentru că ne-ați condus printre povești cu pânze și oameni de onoare! Pe acea punte, în bătaia vântului, copiii au visat cu ochii larg deschiși, iar inima proiectului nostru a bătut mai tare ca oricând.
Elevi ai claselor a V-a A și a V-a B le-au fost gazde în toate aceste zile. Și în fiecare moment, s-au apropiat unii de alții cu o naturalețe pe care doar copilăria o poate da. În cadrul școlii de vară, au lucrat cot la cot cu elevii participanți, au fost sprijiniți de profesorii coordonatori și voluntari, construind punți invizibile de prietenie și încredere. Dar dincolo de fiecare activitate, esența a rămas aceeași: ne-am descoperit, ne-am unit, ne-am împrietenit.
Pentru câteva zile, Școlile „Jean Bart” au fost una. La „Țărm de Mare”, am devenit o familie. Jean Bart a fost puntea. Marea a fost oglinda. Copiii au fost comorile.
La festivitatea de încheiere, am înțeles cu toții că nu e ușor să pleci dintr-un loc în care te-ai simțit iubit. Ne-am îmbrățișat strâns, ca marinarii care pleacă în larg știind că vor reveni. Și atunci am știut că proiectul nostru și-a atins ținta: nu o lecție în plus, ci o lecție pentru viață.
Ce rămâne după valuri și zâmbete? Rămânem noi. Două școli. Și un singur nume: Jean Bart.
Rămâne marea. O singură corabie. Și o singură destinație: prietenia.
Iar povestea noastră abia începe…
CONSILIER IMAGINE,
Prof. Alexandra Andreea ILIE
