Cântă Dobrogea, cântă Jean Bart!

Toamna în Dobrogea are mereu ceva familiar, care te face să te simți acasă…  

Ca în fiecare an, pe 14 noiembrie, de Ziua Dobrogei, în curtea lui Jean Bart am scris o nouă filă în povestea acestui pământ dintre Dunăre și Mare. O filă cântată și trăită cu tot sufletul, de la cei mai mici marinari de grădiniță până la corăbierii cei mari ai gimnaziului.

Și ce tablou minunat s-a țesut!

Povestea a început, ca în orice plai dobrogean în zi de sărbătoare, cu glasuri:

„Bate toaca, taca-taca…”  Și începe voia bună: curtea răsună de strigăte vesele, de pași care saltă, de mâini care bat ritmul! Căci cum altfel să deschizi povestea unui ținut care răsună de legende, dacă nu cu cântec? Corul școlii, sub bagheta plină de suflet a doamnei prof. Alina-Diana Burciu, a dat tonul la veselie și a făcut întreaga ogradă a lui Jean Bart să tresalte.

După cânt, joc! Sub îndrumarea doamnei prof. Madi-Rodica Marinescu, elevii din ciclul primar s-au lansat într-un flashmob plin de energie. Copii mici, dar cu bucurie cât o Dobroge întreagă, au făcut curtea școlii să vibreze: „Să joace fetele… să rupă ghetele… să rupă pământul…”  Și ghiciți ce? Ghetele au rezistat, iar pământul n-a cedat, ba chiar a bătut ritmul sub pașii lor!

Când spunem Dobrogea, spunem și… plăcintă. Târgul de bunătăți dobrogene, organizat cu pricepere și suflet de clasele I, a IV-a și a VI-a, a devenit un adevărat colț al tradițiilor culinare. Plăcinte aburinde, prăjituri cu poveste și aromele de acasă – frământate cu drag de mămici și bunici – au adus magia cuptorului în curtea școlii. Copiii, îmbrăcați în port popular, le-au prezentat cu emoție, părinții i-au privit cu mândrie, iar noi toți am „gustat ” o felie de Dobrogea adevărată!

Nu doar curtea a răsunat. Și sălile de clasă au fost mici ateliere de tradiții și istorie.

Elevii clasei a VII-a B, coordonați de doamna prof. Crânguș Mirela, au pornit într-o călătorie pe plaiul dobrogean, lucrând în echipe. Au adunat informații despre etnii, costume, obiceiuri, cetăți, situri arheologice, și au transformat totul în proiecte pline de viață și culoare.

Sub îndrumarea doamnei prof. Gabriela Lungu, elevii claselor a VI-a A și a V-a B au dat glas multiculturalității, realizând afișe-mozaic: „Dobrogea, mândră grădină”. În ele, au adunat tradiții, culori și cuvinte ale diferitelor etnii, demonstrând că diversitatea este comoara care face pământul dintre Dunăre și Mare atât de bogat.

Iar pentru colegii lor de la clasele a VI-a A și a VII-a A, istoria a prins viață sub îndrumarea domnului prof. Ioan-Cosmin Lungu: Războiul de Independență, acțiunile politice, datini și tradiții dobrogene la etniile conlocuitoare. Au descoperit un adevărat mozaic dobrogean, așa cum e însăși regiunea noastră.

Dar iată că vine și rândul celor mai mici aventurieri ai școlii să își croiască drumul prin povestea Dobrogei. La ciclul primar, fiecare copil s-a transformat într-un mic explorator curios: elevii clasei I C, coordonați de doamna prof. înv. primar Laura-Elena Micu, au descoperit Dobrogea pas cu pas. La început de drum, au călătorit pe hartă, au colorat cu zâmbet portul popular și au descoperit comorile ascunse în obiceiurile locului. Atmosfera a fost întreținută de melodii specifice zonei, iar la final, ca niște mici călători prin timp, au înțeles că Dobrogea nu e doar un loc, ci o poveste care trăiește prin oameni.

Elevii clasei a III-a B, îndrumați de prof. înv. primar Elena-Janina Vlaicu, și-au scris propria călătorie prin Dobrogea, lucrând pe echipe și adunând într-un colaj tot ce înseamnă Dobrogea: istorie, tradiții, mâncăruri, monumente, oameni. La final, și-au prezentat proiectele cu mândrie, iar Dobrogea a devenit, pentru o clipă, povestea lor.   

Iar clasele a IV-a A (învățător Viorica Păcuraru), a IV-a B (prof. înv. primar Florinela-Marinela Rusu) și a IV-a C (prof. înv. primar Petrica-Alina Cazacu) au răsfoit împreună paginile trecutului: au retrăit momentele esențiale ale Independenței, au citit cu solemnitate declarația lui Mihail Kogălniceanu (9 mai 1877) și a Regelui Carol I (14 noiembrie 1878, la Constanța), și au înțeles ce a însemnat realipirea Dobrogei la România. Doamna prof. Mariana Momciu a completat tabloul, povestind despre creștinismul dobrogean și ridicarea marilor biserici ale Constanței. Povești mari, pentru oameni mici, dar cu suflete mari.

Și-am înțeles din nou…

Că Dobrogea nu este doar un pământ. Dobrogea este glasul unui copil. E foșnetul costumelor populare. E aroma de plăcintă a bunicii. Sunt ochii feciorilor care știu că aici, între Dunăre și Mare, sărbătoarea înseamnă mai întâi suflet.

La mulți ani, Dobrogea! La mulți ani, dragi dobrogeni ai lui Jean Bart!-